Povestea „Turdeni”

Jurnalul unui grup

Povestea ”Turdeni” nu începe cu un site. Începe cu oameni care se întâlnesc, pleacă la munte, merg cu bicicleta, fotografiază, descoperă locuri și, din când în când, simt nevoia să păstreze undeva ceea ce au făcut. Turdeni = jurnalul grupului, iar Turdeni.ro = inițiativa web care a susținut acest jurnal. Diferența este importantă, pentru că site-ul a fost doar una dintre formele prin care experiența grupului a devenit vizibilă 🙂

Arhivele păstrate ne duc înapoi cel puțin până prin 2011, prin materiale care au fost ulterior integrate în arhiva Turdeni.ro. În 2012 apar deja articole despre turdeni implicați în competiții de ciclism, ture pe Bedeleu și la Colții Trascăului sau ieșiri la munte. Nu este încă imaginea unui alt proiect, ci mai degrabă începutul unei identități care se formează din lucrurile pe care oamenii le fac împreună. Una dintre formulările vechi despre Turdeni.ro spune foarte simplu ce era în esență această inițiativă: „un grup de pasionați de munte și activități montane, un loc de întâlnire pentru diferite activități și evenimente”. Site-ul era, în același timp, un loc unde puteau fi promovate activități și sporturi montane din Turda și împrejurimi.

În 2012 și 2013 apar ture de bicicletă, excursii la munte, activități de cățărare, participări la concursuri și povești scrise după întoarcerea de pe teren. Unele sunt foarte tehnice, cu distanțe, diferențe de nivel și trasee GPS. De exemplu, „Bike 2013: Primăvara turdeană”, cu traseu, distanță, diferență de nivel și participanți, „Rodna … sau vise de cristal”, o poveste de munte, dar și „Marșul nocturn al bicicliștilor turdeni”, unde peste 50 de bicicliști s-au întâlnit în centrul Turzii pentru o plimbare comună. Altele sunt pur și simplu povești despre o zi petrecută afară. „Bedeleu – Poarta Zmeilor”, „Bike 2012: Colții Trascăului”, „Muntele Mare”, „În Vlădeasa”, „Vânt de Retezat”, „Drumul romanilor” sunt lucruri foarte diferite, dar toate încap în același jurnal. Alte articole sunt povești personale. Unele păstrează doar câteva fotografii și câteva rânduri. Altele trimit către albume Picasa sau către materiale video.

Uneori jurnalul era scris chiar de oamenii care făcuseră tura. Alteori in articole era documentata participarea unor turdeni la un eveniment. În 2012, de exemplu, sunt consemnați cinci tineri turdeni care au participat la Maros Bike Marathon. În 2013 apar participări la „Clujul Pedalează” și la Marșul nocturn al bicicliștilor, dar și povești despre ture de 40, 50 sau 60 de kilometri prin împrejurimile Turzii. Astfel, „turdenii” nu însemnau neapărat un grup cu o componență fixă. Era mai degrabă o comunitate care se putea strânge în jurul unei activități. În 2013, activitățile turdenilor s-au intersectat cu cele ale lui Cristi și Vladu de la Acasenii, iar schimburile de informații au dus la o tură comună pe Valea Arieșului, numită „Capacul Turdenilor”.

În același timp, aceleași persoane puteau apărea în activități legate de Potaissa, TurdaTurism, Junior Ranger sau în acțiuni care nu aveau nicio legătură cu aceste proiecte. Și tocmai aici apare una dintre caracteristicile interesante ale Turdeni. Grupul nu trebuia să facă doar lucrurile care aparțineau unui singur proiect și nu exista o singură categorie de activitate care să definească grupul. O tură cu bicicleta putea sta alături de o excursie la munte, o activitate de cățărare, o competiție, o acțiune de voluntariat, o fotografie sau o poveste despre un loc. Turdeni putea să urmărească un eveniment la care participau oameni din grup sau să publice pur și simplu ceea ce se întâmplase într-o zi de weekend.

Link album: Turdeni. 2012-2018 (Google Photos)

Turdeni.ro – casa web a jurnalului

În jurul anilor 2013–2018, această experiență a primit o casă proprie pe internet. Turdeni.ro a devenit locul în care erau adunate articole, fotografii, filme, trasee și informații utile. Site-ul avea secțiuni pentru articole și ture, informații și evenimente, imagini, ecoturism, cicloturism, alpinism și escaladă, dar și hărți și track-uri GPS.

Structura lui spune multe despre felul în care era privit atunci grupul. Nu era doar un blog în care apăreau povești după fiecare excursie și nici doar un site de prezentare. Pe lângă jurnal existau resurse care puteau fi folosite și de alți oameni: trasee turistice, hărți, track-uri GPS, informații despre obiective și recomandări pentru activități în natură. Un traseu parcurs de grup putea deveni un traseu documentat. O tură de bicicletă putea avea o hartă și un track GPS. O excursie putea genera un album foto și un film. O zi petrecută pe teren putea rămâne astfel nu doar în amintirea celor care au fost acolo, ci și ca informație pentru cineva care urma să descopere același loc. Aici se vede una dintre caracteristicile importante ale Turdeni: experiența nu se termina odată cu întoarcerea acasă. Era povestită, fotografiată, cartografiată și, uneori, transformată într-o resursă.

Turdeni nu era, prin urmare, o extensie a Potaissa și nici un proiect personal. Avea propria identitate, iar această libertate se vede tocmai în amestecul de lucruri care ajung în jurnal. O tură cu bicicleta putea sta alături de o ieșire la munte, un film despre Cheile Turzii, o competiție, o activitate de voluntariat, o fotografie sau o recomandare pentru un traseu.

În timp, jurnalul a început să păstreze tot mai mult decât poveștile propriu-zise. În 2014, în jurul Turdeni.ro exista deja o adevărată infrastructură de informație: trasee turistice, trasee de cicloturism, hărți, track-uri GPS, informații despre alpinism și escaladă, obiective naturale și fotografii. Unele dintre aceste materiale porneau chiar din experiențele grupului. Un traseu parcurs de turdeni devenea un traseu documentat. Un track GPS devenea o resursă. O fotografie putea deveni parte dintr-un album sau dintr-o prezentare. O tură putea genera o hartă.

Un exemplu foarte bun este zona cicloturismului. În arhivă apar trasee precum „Primăvara turdeană”, dar și „Capacul Turdenilor”, iar lista de track-uri păstrează sursa și autorul diferitelor trasee. Astfel, jurnalul nu doar povestea unde fuseseră oamenii, ci începea să păstreze și urmele concrete ale deplasărilor lor. Același lucru se întâmpla în natură. În 2014, Turdeni documenta activități de remarcare și amenajare a traseelor, inclusiv în Bedeleu și Scărița-Belioara. Într-unul dintre materialele arhivate, „Roșu. Galben. Bedeleu”, sunt descrise zilele în care potecile au fost curățate, indicatoarele amplasate și marcajele refăcute. Aceste activități se intersectau cu proiectele de turism responsabil și cu potecile tematice, dar în jurnal apăreau ca ceea ce erau pentru cei care participau: zile petrecute pe teren și lucruri făcute împreună. Potecile tematice reprezintă poate cel mai clar loc în care diferitele lumi s-au întâlnit. Turdeni putea documenta o activitate pe teren, Junior Ranger putea folosi poteca în scop educativ, iar TurdaTurism o putea prezenta ca resursă pentru cei care voiau să descopere zona. Pentru grup, însă, toate acestea puteau porni din același lucru simplu: am fost acolo și am făcut ceva.

În jurul anilor 2014–2015, Turdeni.ro avea deja o structură mult mai largă. Site-ul avea secțiuni pentru articole și ture, informații și evenimente, ecoturism, cicloturism, trasee turistice și alpinism, dar și galerii foto și video. În meniul foto apar explicit arhive precum „Foto Turdeni 2012–2015” și „Foto Turdeni 2016–2018”, alături de colecții Picasa, Google+ și Panoramio. Nu mai era doar un loc în care apăreau articole noi; devenise și o formă de organizare a memoriei grupului. Fotografia a avut, de altfel, un rol aparte. În 2016 apar chiar selecții lunare, precum „Foto Turdeni.RO – Top Mai 2016” și „Top Iunie 2016”, cu imagini realizate de mai mulți membri ai grupului. În aceeași perioadă apar albume și materiale video despre Bedeleu, Muntele Mare, Cheile Turzii și alte locuri. Jurnalul devenea astfel și o galerie a experiențelor comune.

2016 și 2017 arată poate cel mai bine maturitatea acestei formule. „La Bedeleu”, „La fluturi”, „Dealurile Turzii”, „Cicloturism la Scărița”, „Iarna 2017 la turdeni” sau „Primăvara turdeană” sunt în esență jurnale de teren. În „Iarna 2017 la turdeni”, de exemplu, sunt adunate într-un singur material ieșiri din mai multe luni și din mai multe zone: Cheile Borzești, Cheile Tureniului, Cheile Turzii, Cascada Ciucaș, Sărături, Piatra Secuiului, Pietroasa, Ardașcheia, Muntele Băișorii și Muntele Mare. Nu este un program în sensul clasic al cuvântului. Este pur și simplu ce au făcut turdenii într-o anumită perioadă.

Același caracter deschis se vede și în „Turdeni la TBT Race”, unde jurnalul urmărește participarea unui grup de cicliști turdeni la un concurs din zona Târnava Mare. Sunt păstrate impresiile participanților, rezultatele și fotografiile. Pentru Turdeni nu era esențial dacă activitatea se desfășura în interiorul unui proiect propriu. Era suficient ca ea să facă parte din experiența oamenilor din grup și să merite povestită.

În această perioadă se vede și relația cu Potaissa, dar într-un mod care confirmă independența celor două fire. Un material despre Zilele Europene ale Patrimoniului din 2017 anunță o activitate organizată de Muzeul de Istorie Turda în parteneriat cu Fundația Potaissa, iar programul includea și o drumeție pe o potecă tematică. În alte materiale apar activități de voluntariat, educație pentru natură sau ecoturism. În paralel, in webiste-ul TurdaTurism.ro se folosea experiența acumulată de turdeni, ca resursă pentru cei care voiau să exploreze zona. Un material din 2017 explică foarte direct că pe Turdeni.ro puteau fi găsite trasee turistice, propuneri de cicloturism, recomandări pentru alpinism și escaladă, track-uri GPS, hărți și fotografii realizate de turdeni între 2012 și 2017. În aceeași prezentare, Turdeni.ro este asociat cu activități de informare, documentare și prospectare turistică. Jurnalul devenise astfel, fără să-și piardă caracterul de jurnal, și o sursă de informație pentru alții.

Apoi, la un moment dat, casa web începe să rămână în urmă. Ultimele articole păstrate în SQL ajung în septembrie 2017, în timp ce structura foto a site-ului păstrează explicit perioada 2016–2018. Turdeni.ro nu mai continuă ca înainte, iar site-ul pe care fusese adunată o parte din povestea grupului dispare treptat din prim-plan. Dar asta nu înseamnă că dispar „Turdenii” … pentru că Turdeni nu a fost niciodată doar site-ul. Au rămas fotografiile, filmele, traseele, track-urile GPS, poveștile, amintirile și, mai ales, oamenii care au continuat să se plimbe, să fotografieze și să descopere locuri. O parte din fotografii a rămas în galeriile online, o parte în arhivele de imagini, iar materialele originale s-au adunat în timp în arhive mult mai mari decât ceea ce putea încăpea într-un site. Experiența grupului a continuat să existe chiar dacă locul în care era povestită s-a închis.

Poate de aceea turdeni.ro este interesant de privit astăzi. Nu ca un site vechi, ci ca o experiență de grup care, pentru o perioadă, și-a construit o casă pe internet. Site-ul a fost jurnalul public al unei perioade, dar viața grupului era mult mai mare decât paginile lui. Poate că aceasta este cea mai bună formă în care poate rămâne povestea Turdeni: nu ca o pagină închisă odată cu dispariția unui site, ci ca o perioadă în care niște oameni au mers împreună prin lume și au început să păstreze, într-un jurnal comun, urmele drumurilor lor. Turdeni a fost jurnalul unui grup.

AlpinHub nu este urmașul Turdeni.ro și nici Turdeni nu a fost o versiune timpurie a AlpinHub. Sunt lucruri diferite, construite în alte contexte. Există însă o asemănare de idee care merită păstrată. Turdeni a fost o experiență în care lucrurile puteau fi adunate într-un singur loc fără să fie obligate să aparțină toate aceluiași proiect: o tură, o fotografie, un traseu, un film, o hartă, o competiție, o întâlnire sau pur și simplu o poveste. AlpinHub este astăzi o construcție diferită, dar păstrează aceeași libertate de a aduna lucruri care nu trebuie să aparțină obligatoriu unui singur proiect.