O poveste despre documentare, arhive și libertatea de a construi
Povestea AlpinHUB nu începe cu AlpinHUB. Începe cu mult mai devreme, într-o perioadă în care exista deja dorința de a păstra undeva lucrurile care se întâmplau: locurile descoperite, oamenii întâlniți, proiectele, călătoriile, fotografiile și poveștile care meritau să rămână. Înainte de a exista un sistem pentru toate acestea au existat site-uri, bloguri, galerii foto, hărți, documente și multe încercări de a le pune într-o formă care să poată fi regăsită mai târziu.
AlinRosca.ro a apărut în acest context și a existat în paralel cu activitățile și proiectele în care eram implicat. Nu a fost o etapă care a venit după Potaissa sau după TurdaTurism și nici o alternativă la ele. Avea propriul său rol. Într-o parte exista site-ul mai apropiat de proiecte și informații, iar în cealaltă parte blogul, blog.alinrosca.ro, cu un caracter mai personal. Cele două forme au coexistat și spuneau, fiecare în felul său, aceeași poveste din perspective diferite.
Unul dintre textele păstrate în arhive se numește „2 vorbe despre … geografie, călătorii, activism și oameni”. Este un text simplu, dar spune destul de bine cine eram atunci și ce fel de lucruri mă interesau. Geograf, explorator, om preocupat de locuri și oameni, implicat în proiecte și, în același timp, pur și simplu un om căruia îi place să se plimbe și care își dorește ca și alții să descopere locurile din jur. Nu era o biografie în sensul clasic, ci mai degrabă o prezentare a lucrurilor care se aflau în jurul meu în acea perioadă.
Pe măsură ce activitățile s-au înmulțit, s-au înmulțit și lucrurile care merita păstrate. O fotografie putea documenta o excursie, un proiect sau un moment important. Un traseu putea fi însoțit de o hartă și de un track GPS. O activitate putea genera un document, o prezentare, o galerie și mai târziu un articol. În timp, informația a început să existe în mai multe locuri și în mai multe formate. Internetul oferea atunci o soluție foarte firească. Pentru fiecare lucru putea exista un loc: un site pentru un proiect, un blog pentru povești, Picasa pentru fotografii, YouTube pentru filme, Google Maps pentru hărți, iar documentele și fotografiile originale rămâneau pe calculatoarele și discurile pe care erau păstrate. Fiecare platformă rezolva o parte a problemei și, pentru moment, acest lucru era suficient.
Dar lucrurile în sine nu încetau să fie legate între ele doar pentru că erau păstrate în locuri diferite. O fotografie putea aparține unei ture, iar tura unui traseu. Traseul putea fi legat de un loc și de o hartă. În aceeași zonă putea exista un proiect, o activitate educativă sau o poveste scrisă cu altă ocazie. Un document putea explica ceea ce fusese făcut pe teren, iar fotografiile puteau păstra ceea ce nu încăpea într-un raport. Cu timpul, a devenit tot mai interesant să privesc nu doar fiecare lucru în parte, ci și legăturile dintre ele. În paralel, activitățile din teren continuau să producă informație. O plimbare putea însemna câteva zeci de fotografii, un traseu GPS și câteva observații. O excursie mai lungă putea genera sute de imagini și materiale pentru un site. Un proiect putea avea documente, fotografii, hărți și rezultate. Unele dintre aceste lucruri erau publicate, altele rămâneau în arhive, iar o parte dintre ele nu aveau niciun motiv să fie publicate atunci.
Așa s-a format, încet, o arhivă mult mai mare decât ceea ce putea fi văzut pe un site. Fotografiile sunt poate cel mai bun exemplu. Au trecut prin mai multe generații de aparate, calculatoare și platforme de galerii. Unele au fost selectate și publicate, altele au rămas în colecțiile originale. Unele au fost folosite pentru articole sau proiecte, în timp ce altele au continuat să existe doar pentru că făceau parte dintr-o anumită zi, dintr-o anumită excursie sau dintr-o anumită perioadă.
La fel s-a întâmplat cu hărțile și traseele. O hartă publicată pe un site arăta un traseu, dar în spatele ei putea exista o ieșire pe teren, un track GPS, fotografii și informații culese în timp. Un traseu nu era doar o linie pe hartă, după cum o fotografie nu era doar o imagine. Împreună puteau spune mult mai mult despre un loc și despre experiența de acolo.
Au existat, în timp, multe astfel de straturi: site-uri și bloguri, galerii foto, proiecte, documente, hărți, trasee, fotografii și filme. Unele au fost create pentru public, altele pentru lucru, iar altele pur și simplu pentru că așa am considerat atunci că este bine să păstrez lucrurile. Și poate că aici este importantă o diferență față de o poveste construită retrospectiv. Nu toate aceste lucruri au fost făcute pentru a ajunge undeva anume. Nu exista, la început, un plan care să ducă spre AlpinHUB. Fiecare perioadă a avut propriile ei instrumente, propriile proiecte și propriile motive.
AlpinHUB a apărut mult mai târziu, pur și simplu pentru că am vrut să construiesc pentru mine un astfel de spațiu. Nu pentru că devenise obligatoriu și nici pentru că trebuia rezolvată o problemă. Existau deja toate aceste lucruri și mi s-a părut interesant să încerc o altă formă de a le aduna, organiza și privi. Un proiect personal, construit după propriile reguli, în care experiența din teren, informația digitală și datele să poată sta împreună.
Numele a venit din combinația dintre Alin și Alpin și a început să fie însoțit de câteva cuvinte care descriu destul de bine direcția: outdoor, digital, data, explore. Nu este doar despre activități sportive și nici doar despre arhivare. Este despre felul în care experiențele, locurile, imaginile și datele pot fi privite împreună și pot căpăta un context nou.
De aici începe o altă etapă. În AlpinHUB, o activitate poate fi privită nu doar ca o poveste, ci și ca un set de date. O fotografie poate rămâne o amintire, dar poate fi legată și de o activitate, un loc sau un moment. Un traseu poate fi în același timp o experiență, o hartă, un track GPS și o înregistrare într-o bază de date. Un proiect poate fi documentat prin texte și imagini, dar poate avea în spate structuri și relații care pot fi analizate ulterior. În felul acesta, lucrurile vechi nu dispar și nici nu trebuie reinventate. Pot fi recuperate, puse în context și privite dintr-o perspectivă diferită.
Privind astăzi înapoi la AlinRosca.ro, la blog, la galerii, la site-urile proiectelor, la fotografii, hărți, documente și arhive, nu văd un drum drept care să fi dus inevitabil către AlpinHUB. Văd mai degrabă o acumulare de aproape trei decenii, făcută din experiențe și proiecte care au avut fiecare propria lor viață.
Iar la un moment dat am ales să construiesc ceva care să le poată aduna într-un alt fel.
Poate că aceasta este, până la urmă, povestea de la AlinRosca.ro la AlpinHUB. Nu povestea unei necesități care a trebuit rezolvată și nici a unei evoluții planificate de la început, ci povestea unei acumulări și a unei alegeri personale. De la primele pagini și galerii până la un sistem în care pot să continui să documentez, să organizez, să explorez și să mă joc cu informația. AlpinHUB este ceea ce am ales să construiesc astăzi peste toate aceste straturi de experiență. Iar povestea, evident, nu se termină aici.