1998 – prezent: oameni, natură, educație și teritoriu
Povestea Fundației de Ecologie și Turism Potaissa începe în 1998, într-o vreme în care internetul nu făcea încă parte din viața de zi cu zi. Nu a început cu un site, cu o pagină de social media sau cu o strategie de comunicare, ci cu oameni care aveau pasiuni comune și cu dorința de a face lucruri împreună. Fundația a fost, înainte de toate, o formă prin care un grup de oameni interesați de natură, explorare, educație și locurile din jurul Turzii și-a putut continua activitatea și construi proiecte împreună.
În primii ani, activitățile s-au construit în jurul ieșirilor în natură, al descoperirii teritoriului și al educației ecologice. Unul dintre firele importante ale acestei perioade a fost EcoCerc, care a adunat activități educative pentru copii și tineri. Era o formă de educație făcută în teren, nu doar în sala de clasă: excursii, explorări, observații asupra naturii și activități prin care cei mici ajungeau să cunoască direct locurile și lumea vie din jurul lor.
Privind astăzi în arhive, se vede că această perioadă nu a fost doar o etapă de început. A fost perioada în care s-a acumulat experiența care avea să dea, mai târziu, consistență direcției educative. În fotografii și în materialele păstrate apar activități în Cheile Turzii, în împrejurimile Turzii, în Apuseni și pe Valea Arieșului. Natura era în același timp loc de explorare, spațiu de învățare și motiv pentru care oamenii se întorceau mereu pe teren.
În jurul anului 2004 apare o altă direcție importantă: TurdaTurism. Dacă EcoCerc punea accentul pe experiența educativă în natură, TurdaTurism aducea în prim-plan informarea, documentarea și promovarea teritoriului și a patrimoniului său. Ideea era aceea a unui turism responsabil, construit prin implicarea comunității și prin cunoașterea valorilor locale – naturale, istorice, culturale și tradiționale.
La început, centrul de greutate era evident Turda și împrejurimile sale. Dar teritoriul explorat de echipa Potaissa era deja mai larg. Valea Arieșului apărea tot mai des în activități, fotografii, trasee și materiale de documentare. Vechiul TurdaTurism avea o formulare care surprinde foarte bine această deschidere: „Poarta de intrare pe Valea Arieșului”. Nu era neapărat definiția definitivă a unui teritoriu, ci expresia unei direcții care se contura firesc din ceea ce se făcea deja pe teren.
În paralel, începând din jurul anului 2005, direcția educativă se conturează tot mai clar în jurul Junior Ranger. Nu a fost o ruptură prin care EcoCerc să dispară și să apară, deodată, un proiect complet nou. Mai degrabă, experiența acumulată în anii anteriori a început să se adune într-o formă pedagogică mai bine definită. Activitățile de educație în natură au căpătat o structură, un nume și, treptat, o comunitate proprie.
În 2010 există deja activități Junior Ranger organizate în mai multe localități și în mai multe zone naturale. Copiii ajungeau în Cheile Turzii, Cheile Tureniului, la Bedeleu, Scărița-Belioara, Padiș și în alte locuri. Învățarea se făcea prin explorare: orientare, biodiversitate, observarea plantelor și animalelor, descoperirea peisajului și înțelegerea locului în care se aflau. Mai târziu, experiența aceasta a fost pusă și într-o formă pedagogică explicită, prin programul Junior Ranger Potaissa și prin materialele educaționale dezvoltate în jurul lui.
Un lucru interesant se vede atunci când privim aceste activități din perspectiva timpului: educația și explorarea teritoriului nu au rămas separate. O ieșire cu copiii putea însemna în același timp o experiență educativă, o observație asupra naturii, o fotografie, un traseu GPS, o documentare a unui loc și, uneori, începutul unei resurse care putea fi folosită și de alți oameni.
Aici apar potecile tematice. Pietrele Vorbitoare, Cheile Turzii, Cheile Tureniului, Bedeleul și alte locuri au început să fie privite nu doar ca destinații pentru o activitate punctuală, ci ca locuri care pot fi descoperite printr-o poveste și printr-un traseu. O experiență educativă în natură putea deveni o potecă tematică, iar poteca putea deveni, la rândul ei, o resursă pentru turism și pentru informarea celor care doreau să descopere zona.
Este una dintre cele mai interesante legături dintre direcțiile dezvoltate de Fundația de Ecologie și Turism Potaissa. Junior Ranger și TurdaTurism nu au fost două drumuri complet separate. Unul privea mai ales copilul care descoperă natura, celălalt omul care caută informații despre un loc, dar ambele se întâlneau în același teritoriu și, foarte des, în aceeași documentare făcută pe teren.
În același timp, Valea Arieșului începea să capete consistență ca teritoriu. Nu există neapărat un moment în care să putem spune că „atunci s-a născut” această direcție. Ea se vede mai degrabă acumulându-se în timp: excursii, activități educative, fotografii, trasee, proiecte de mediu, tradiții, patrimoniu, amenajări turistice, informații despre localități și zone naturale. Din apropierea Turzii, privirea se deplasa tot mai mult spre Arieș, către Bedeleu, Scărița-Belioara, Poșaga, Ocoliș, Valea Ierii și mai departe spre teritoriul Apusenilor.
În arhivele Potaissa se păstrează urmele acestei acumulări. Există fotografii și albume care merg cu mult înainte de perioada în care activitatea putea fi urmărită ușor online, iar mai târziu apar site-uri, galerii, hărți și materiale care încep să lege aceste informații între ele. Site-ul TurdaTurism a ajuns să prezinte Valea Arieșului din ce în ce mai clar ca pe un teritoriu de explorat, iar în versiunile ulterioare apar structuri precum „Descoperă Valea Arieșului”, trasee, activități, servicii locale și legături către resursele Junior Ranger și potecile tematice. Internetul a făcut astfel vizibilă o parte din ceea ce se întâmpla deja în teren. Site-urile nu au creat această poveste, ci au început să o păstreze, să o organizeze și să o facă accesibilă și altora.
În 2018, Fundația de Ecologie și Turism Potaissa a ajuns la 20 de ani. Două decenii în care aceeași poveste a trecut prin multe forme: de la grupul de oameni care se întâlneau și plecau în natură, la activități educative, EcoCerc, Junior Ranger, TurdaTurism, poteci tematice și documentarea tot mai amplă a teritoriului.
Arhivele pot arăta trasee, proiecte, fotografii, pagini și documente. Dar oamenii din fotografii spun o altă parte a poveștii, una pe care bazele de date nu o pot păstra în întregime. Douăzeci de ani se văd altfel într-o fotografie de grup sau într-un film decât într-o bază de date. În imaginile aniversării din 2018 apar oamenii care au construit, de-a lungul anilor, această poveste.
Link album: Potaissa 20 (Google Photos)
Privind înapoi din prezent, poate că acesta este lucrul cel mai interesant la Potaissa: nu o succesiune de proiecte, ci niște fire care au continuat să se transforme. Educația în natură a devenit experiență acumulată și apoi program. Explorarea locurilor a generat documentare și trasee. Traseele au devenit poteci tematice. Informațiile despre locuri au alimentat TurdaTurism. Iar documentarea făcută de-a lungul anilor a contribuit la conturarea unui teritoriu care astăzi poate fi privit mai coerent: Valea Arieșului.
Aproape treizeci de ani mai târziu, multe lucruri s-au schimbat. S-au schimbat oamenii, instrumentele, site-urile, felul în care fotografiem, păstrăm și transmitem informația. Unele proiecte au avut perioade mai intense, altele s-au transformat sau au continuat sub alte forme. Dar câteva lucruri au rămas surprinzător de stabile: ieșirea în natură, curiozitatea, educația, documentarea și dorința de a face cunoscut teritoriul.
Poate că aceasta este, până la urmă, povestea Potaissa: începută în 1998, înainte ca internetul să devină parte din această poveste, și ajunsă astăzi într-un moment în care aproape treizeci de ani de activități pot fi priviți împreună. Nu ca o colecție de proiecte încheiate, ci ca o memorie construită în timp de oameni, locuri și experiențe.